Și iarăși revin la ,,nustiu”

   Adesea mă înnăbușă gînduri tîmpite,senzații aiurea,temeiuri abstracte și dorințe aproape imposibile.Sînt un vărsător rebel cu suflet de visător involuntar.Fantezia și gîndirea mea colorică are mărimea infinitilui.Reflectez deseori nimicuri absurde și fac monologuri filozofice aproape că fără sens.
Confuză sînt cînd încerc să înțeleg logica unor oameni,dar mai cu seamă logica,gîndirea și viziunea mea proprie.Da...așa sîntem noi femeile, mereu imprevizibile,enigmatice și misterioase,dar eu uneori pe mine însumi nu mă știu, nuștiu.
  Mă încîlcesc în propriile vreeri și mă blochez adesea reflectînd.Cel mai des și profund reflectez încercînd să înțeleg atitudinea unora față de mine.Nuștiu ce vor ăștea cînd spun că-mi vor binele în timp ce-mi aplică atîtea lovituri usturătoare lăuntrice.Nuștiu ce gîndesc ei cînd mă fac să-mi schimb părerea bine pripită inițial.Nuștiu ce trebuie să fac și cum să gîndesc eu când mă dezamăgesc pînă la lacrimi vorbele aruncate pe la spate sau chiar în față.
   Și iarăși revin la nuștiu,cuvînt de legătură în gîndirea mea. Zic ,,nuștiu” poate pentru a nu lua o decizie între da și nu.
     Să fiu oare cu asta o confuză???Să fiu o fricoasă???
....ca răspuns iarăși revin la ,,NUȘTIU”

                                                                                             21:52 (19 februarie 2013)